Arta Gânditului, de Chou Tzuyu

**********

Disclaimer: Acest fanfic NU-mi aparține, este o traducere după The Art of Thoughts by Chou Tzuyu, de Kpopalypse.

Disclaimer: This fanfic does NOT belong to me, it’s a translation from The Art of Thoughts by Chou Tzuyu from Kpopalypse’s blog.

**********

Imaginează-ți.

Ai 13 ani, ești o fană care trăiește la Seul căreia îi place foarte mult [Trupa kpop X] și care crede foarte mult în importanța [Problemei Sociale Y]. Viața e bunicică, sau destul de bună pentru o fetișcană fără libertate. Credința ta în [Problema Socială Y] te ajută să ai o perspectivă în viață și-ți dă ceva de care să-ți pese, iar dragostea ta față de [Trupa kpop X] te scoate din necaz în timpul zilelor plictisitoare de școală, al temelor repetitive și când tre’ să faci treburile date de părinți. Ești deșteaptă, nu chiar o mare premiantă la școală, dar nici o ratată. Scrisorile profilor către părinți menționează adesea că ești foarte inteligentă și ai o groază de potențial, dar nu depui efort – și ai putea fi absolut grozavă dacă ai încerca pe bune. Nu prea te chinui să faci mai mult decât minimul necesar (decât dacă e vreun subiect interesant). În timp ce te târăști de-a lungul orelor, în loc de lecții, te gândești la weekend – sporturi, jocuri pe calculator și ascultatul [Trupei kpop X] la volum suficient să nu-ți auzi părinții. Undeva în fundul creierilor visezi la zile mai bune, cu mai multă independeță, la libertatea adulților, să mergi să vezi [Trupa kpop X] în carne și oase, și cine știe, poate într-o zi să faci ceva semnificativ cu privire la [Problema Socială Y].

Nu tuturor le place [Trupa kpop X] sau le pasă de [Problema Socială Y] și uneori ai discuții aprinse în curtea școlii. E un futangiu enervant în clasă cu tine care te calcă mereu pe nervi. Într-o zi stai în clasă, așteptându-l pe profesor, care întârzie.

“Hei!”, strigă pămpălăul enervant din banca din spatele tău.

“Ce?” răspunzi tu, întorcându-te brusc pe scaun, și punând astfel sămânța unor dureri de spate ce te vor chinui în ultimii 20 de ani din viață.

“[Trupa kpop X] O SUGE, măi [cuvânt batjocoritor pentru Problema Socială Y]”, rânjește amicul tău, putoarea futută a iadului, în timp ce-ți aruncă o radieră-n cap.

“Bă, nu-mi pasă – nu trebuie să-ți placă ție. Nici nu știi să vorbești, îți place [Trupa kpop Z[ și ăia-s niște idioți”. Radiera ricoșează din capul tău și ajunge pe podea. O ridici repede – Tontul ăsta n-o ia înapoi așa ușor.

“BA NU!” protestează idiotul.

Zâmbești. Dl. Tont a mușcat momeala. “Ba sigur că sunt. Sunt idioți ca tine. Pun pariu că ei nici măcar nu știu de [Problema Socială Y].”

“[Problema Socială Y] e pentru [cuvânt batjocoritor pentru Problema Socială Y]”, țipă el la tine.

“Serios? Hai să discutăm, hai!”

Tâmpitul abia înțelege baza [Problemei Sociale Y], pentru că-i prost grămadă, așa că tace. Victorie. Nu-i nevoie să fii ranchiunoasă – îi dai radiera înapoi, neapărat în mod politicos ca să-l iei peste picior. Îți smulge radiera din mână și bombăne ceva despre tine și poponari, cu câteva clipe înainte să sosească profesorul.

Deși îl urăști pe mâncătorul ăsta de rahat cu multă pasiune, trebuie să-l vezi în clasă în fiecare zi, și uneori te-mpaci cu el normal. Nu e chiar așa de rău când nu se comportă ca un căcat atât de împuțit că nicio toaletă normală n-ar vrea să-l dea la vale. Rar seamănă a ființă umană, dar are și el momentele lui. Evident e de preferat să nu vă certați chiar TOT timpul, pentru că e greu să înveți ceva dacă vă ciondăniți mereu, și, deși te doare-n cot de majoritatea lecțiilor, totuși ai vrea să faci ceva de-un cinci. Să rămâi repetentă ar fi catastrofal – încă un an din tot rahatul ăsta? Nu, mersi!

Într-o zi, după cină, părinții vin în camera ta, cu privirea aia de “vorbit serios”. Văleu!

“E vremea să vorbim”, spune tatăl tău.

“Știi despre ce e vorba”, zice mama ta.

Oftezi. “E vorba despre sex? Știu ce și cum, știu asta de pe când aveam șapte ani”.

Părinții tăi se uită unul la altul înmărmuriți.

Continui neînfricată. “Hei, în curtea școlii aproape toată lumea vorbește despre asta, e imposibil să nu știi despre lucruile astea. Suntem în 2016, nu 1816, nu că pe atunci ar fi fost altfel, mă gândesc. Oricum, deja știu că cucu intră-n păsărică și gata, putem să terminăm acum?”

Părinții tăi mârâie față de cinismul tău. “De fapt voiam să vorbim despre rețelele de socializare”, spune mama ta.

“Credem că la 13 ani ești destul de mare să ai contul tău pe rețelele de socializare”.

“Aaa” – asta te ia prin surprindere. “Bine, atunci… ăăă… ar fi mișto!”

Ambii părinți îți zâmbesc. “Grozav”, spune tatăl tău, “când ești gata, te ajutăm să-ți faci un cont.”

“Nu vă faceți griji, nu am nevoie de ajutor. Intru pe conturile prietenelor tot timpul, știu cum stă treaba. Să fiu atentă la străini cu poze de model, știu că nu am o rudă prin Nigeria care a murit în accident de avion, și alte lucruri din astea. Internetul e în siguranță în mâinile mele!”

Părinții tăi se uită inexpresiv unul la altul. “Ai grijă să blochezi trollii, dragă”, îți amintește maică-ta.

O săptămână trece și mica ta incursiune în rețelele sociale decurge bine. Ți-ai adăugat toți prietenii de la școală, plus niște prieteni de-ai prietenilor pe care nu-i cunoști dar speri să-i cunoști cândva. Mulți postează tot felul de prostioare dar nu citești prea mult pagina principală, ești ocupată să-ți personalizezi micul colț de cyberspațiu ca să-l faci să arate fix cum vrei tu. Ai o poză șmecheră la profil (care nu prea arată ca tine, dar dă-o-n colo) și multe detalii la biografie despre tot ce te interesează și lucruri care-ți plac – desigur [Trupa kpop X] și [Problema socială Y] sunt în capul listei. E distractiv să completezi lucruri despre tine, poate lumea va vedea informațiile tale și-i va plăcea cuiva tot ce-ți place ție! Să ai un mic paradis virtual îți dă o plăcută (dar nu intensă – e doar o pagină web) senzație de putere și control, chestii noi în viața ta.

După o oră de frecat interfețe îți iei o pauză și te uiți la cel mai recent videoclip al [Trupei kpop X] pe Youtube. Decizi să verifici puțin secțiunea de comentarii, când, dintr-o dată, observi că apare ceva:

Cum se poate să nu-i placă cuiva [Trupa kpop X], trupa ta favorită din întreaga lume??? De ce ar lăsa cineva un asemenea comentariu? E inacceptabil, te enervează la culme! Te duci repede pe contul tău și te plângi tuturor prietenilor.

În mod normal nu mă rățoiesc dar sunt sătulă de urăcioșii ăștia care-mi urăsc trupa favorită, [Trupa kpop X]. Părinții mi-au spus să nu-mi bat capul cu trollii, așa că cine pune mesaje negative despre trupa mea preferată va fi șters și blocat. Voi urăcioșilor mă scârbiți! Faceți ceva util cu viața voastră! Eu iubesc [Trupa kpop X] și nu-mi pasă ce spuneți voi. Eu vreau numai comentarii frumoase și o lume fără urăcioși!

Cele mai multe răspunsuri sunt pozitive, dar unele nu-s.

Bă [cuvânt batjocoritor pentru Problema Socială Y] proastă! Nu te poți aștepta ca [Trupa kpop X] să le placă tuturor. Am auzit că-s niște scandalagii și au o atitudine proastă!

Ce urăcioși, of! Tu vrei doar să-ți exprimi dragostea pentru [Trupa kpop X], de ce-și bagă nasul persoana asta? Dar de ce comentează dacă nu-i place grupul? Un prieten îți vine în ajutor:

Nu ar trebui să folosești cuvinte ca [cuvânt batjocoritor pentru Problema Socială Y], nu e cinstit față de cei care trăiesc pe pielea lor [Problema socială Y]. De ce comentezi dacă tot nu-ți place grupul? Evident ești un troll, pleacă de aici.

Exact, trolli! Părinții te-au avertizat în legătură cu ei. Te grăbești să ștergi și să blochezi astfel de oameni imediat, așa cum te-a învățat mama, dar mai întâi lași un ultim comentariu:

Ei nu sunt scandalagii! [Trupa kpop X] sunt niște drăguți! Vă urăsc, urăcioșilor! Duceți-vă și muriți! Ăsta e contul meu, nu al vostru! Vă blochez permanent!

Un sentiment de ușurare te învăluie în timp ce ștergi comentariile răutăcioase împotriva [Problemei sociale Y] și pe cele care nu respectă [Trupa kpop X] – e spațiul TĂU virtual, la naiba – grupul tău preferat e protejat aici! Vezi cum câțiva dintre prietenii tăi răspândesc mesajul tău. Zâmbești. Poate că într-o mică măsură chiar aduci o schimbare în lume.

Câteva zile mai târziu ești la școală, în pauză. Stai pe o bancă lângă terenul de joacă și mănânci din pachețelul pregătit de părinți când “amicul” tău mutră-de-bou se așează lângă tine.

“Nu te pune lângă mine, pocitanie” te răstești la el.

“Hei, dar încă n-am zis nimic! de ce cauți ceartă?” spune târâtura dezgustătoare.

“De ce să-ți dau șansa să spui ceva? Fugi dracu’ de-aici, tâmpitule!”

“Bine, mă [cuvânt batjocoritor pentru Problema socială Y]…” bolborosește el, se ridică și pleacă.

“Te-aș bloca de pe tot internetul!”, strigi tu la el, în timp ce se îndepărtează să deranjeze pe altcineva. Slavă cerului!

Trec șase luni. Scoala e la fel de plictisitoare și plină de tâmpiți, dar experiența ta pe internet s-a schimbat – în bine. Oricând cineva își face apariția pe contul tău și nu e de acord sau râde de [Problema socială Y], îi blochezi – nu are rost să vorbești cu ei, nu-s niciodată de acord cu tine și au câte un răspuns idiot pentru toate. Cum să discuți cu ei când batjocorăsc ceva atât de important? Mai bine îi blochezi și gata. Deasemenea scapi și de trollii care spun că nu le place [Trupa kpop X] din dracu’ știe ce motiv – până la urmă ei știu că ești fană, de ce ar răspândi ură pe pagina ta? Cu timpul, tot mai mulți astfel de indivizi sunt blocați și foarte curând ești înconjurată doar de oameni care sunt de acord că [Trupa kpop X] e uimitoare și că [Problema socială Y] este de o importanță incredibilă. Cum pui un comentariu despre aceste lucruri, toată lumea este de acord! E grozav să fii înconjurată doar de oameni care gândesc mereu ca tine!

Într-o zi, în pauză, stai pe banca ta din locul tău favorit și te holbezi la nori preț de câteva minute înainte de a intra din nou în clasă.

“BĂI, TÂMPITO! UITE AICI!” strigă cineva din spate, fără îndoială “amicul” tău futangiu.

Te întorci și abia ai timp să vezi un obiect venind direct în fața ta. Nu ai timp să te ferești sau măcar să vezi ce anume este. Îngheți șocată, obiectul te lovește în cap și devii inconștientă.

*****

Te trezești, încet la început. Ochii îți sunt grei, e dificil să-i deschizi. Stai în fund și te uiți împrejur. Te afli într-o cameră întunecată, pe un pat. Pereții, podeaua și cearșafurile sunt albe, dar nu prea e lumină aici, în afară de lumina ce pătrunde printr-o crăpătură din tavan dasupra capului tău. Te uiți la hainele de pe tine – un capot de spital. Îți dai seama că ești într-un fel de închisoare. Te scoli și pășești încet prin cameră

Încheieturile te dor și mersul e cam ciudat la început. Te miști în cercuri de câteva ori până devine mai ușor. Cât timp ai fost inconștientă? O fi trecut ceva timp pentru că te simți slăbită și mergi cam legănat. Îți auzi propria respirație, mai tare ca de obicei, în timp ce te chinui să-ți miști mâinile și picioarele, și bagi de seamă că e foarte multă liniște. O singură mașinărie pe o bancă din spatele tău zumzăie încet, în afară de asta nu mai auzi nimic, decât sunetele din corpul tău și probabil niște ciripituri pe afară. Camera pare murdară, cu mucegai peste tot. Simți mizerie pe picioarele goale, între degete, în timp ce mergi înainte și înapoi.

După câteva minute, te simți încrezătoare să mergi mai departe. Vrei să găsești pe cineva să-ți spună ce ai pățit. Deschizi ușa din partea opusă patului. Duce către un coridor mucegăit.

Strigi “Alo!” – niciun răspuns. Unde naiba ești? Mai ești în orașul tău? E destulă lumină de afară, dar niciun bec nu e aprins, și nimeni prin apropiere. Mergi tot înainte printr-un labirint de coridoare, căutând o ieșire, ca să te lămurești. Cu cât mergi mai mult prin clădire, cu atât arată mai distrusă. Pereții și tavanul au multe crăpături și urme de fum, bucăți de moloz sunt presărate pe podea punându-ți tălpile la grea încercare iar curând abia mai vezi câte un geam întreg. Mergi încet, cu grijă. Până la urmă ajungi la verandă și ieși din clădire într-o curte.

Te uiți în jur. Din afară observi mai bine cât de distrusă e clădirea. E greu să mergi oriunde din cauza molozului de peste tot. Prin jur clădirile sunt tot părăsite. Vezi o grămadă de resturi peste tot, dar nicio mașină pe strada de lângă spital… adică niciuna întreagă. Sunt câteva mașini distruse peste drum lângă clădirea care seamănă cu spitalul din care tomai ai ieșit, toate arse, cu fiare îndoite și geamuri sparte. Mergi grijuliu spre strada din fața spitalului. Privind în vale, vezi numai copaci și dealuri, cu mașini stricate ici-colo pe marginea străzii. Ai putea fi încă în Seul, dar te îndoiești – nu arată a nimic cunoscut.

Te întorci să te uiți în partea cealaltă și vezi o fată în costum militar – camuflaj și cască cu o cruce roșie pe ea. Pare cam de vârsta ta, și te vede când o vezi și tu. Are o pușcă în mână și o îndreaptă spre tine, mai mult din reflex – când se uită la tine, te recunoaște și lasă arma jos. După fața pe care o face, e evident că te cunoaște, dar tu nu ai mai văzut-o niciodată.

“Unde sunt?” o întrebi.

Fata nu-ți răspunde, ci întinde mâna după un radio de la centura ei. Se uită țintă la tine în timp ce vorbește cu cineva prin radio. Auzi doar partea ei de conversație – cealaltă parte e prea câșâită ca să înțelegi ceva.

“xxx-xx-x-x–xxx”

“S-a sculat.”

“xxx-x-x-xxxxx-xxxxx-xx-x”

“Pare bine.  Nu are papuci sau haine. Ar fi bună niște mâncare.”

“xxxx-xxx-xxx-x-x—xxxxx-x-xxx”

“ Trăiască [Trupa kpop X]”

“xxx-xxx-x-x”

“În fața spitalului.”

“xxx-x-x–x-x—xxxxx–xxx-xx-xx”

“Zona e sigură.”

“xxxx-x-xxxx–x—x-x–x-x–x-xx—-x -x–xx-x-x-xxxxx-xx-x-xx- x-xxx–xx-x-xxx-xx-x-x–x– -xx—x—x–x-x–x–x– -x-xxxxxx-xx-x-xx-x -xx-xx- x x—x–xx-xx-x-x-x–xx-x-xx-x-x—–xxxxx-xx-xxx-xxx-xx-xxx x-xxx-xxx-x-xx-xxxx-x—-x xxxx-x-xxxx-x-xx-x-x-xxxx”

“Așa am să fac.”

“xx-x-xxx”

Fata nu întrerupe contactul vizual pe durata conversației. Te uiți la ea și observi că are o privire puțin ciudată, o combinație de oboseală și o emoție reținută pe care nu o recunoști. observi de asemenea pentru prima dată că-ți este foarte foame – și sete. Fata își pune radioul înapoi în centură.

N-ai putut să nu observi ceva din timpul conversației: “Îți place [Trupa kpop X] ?” o întrebi.

Fata își suflecă mâneca și scoate la iveală un tatuaj mare cu blazonul [Trupei kpop X] pe antebraț. Caști gura – n-ai mai văzut o asemena afișare de devotament! Zâmbește puțin când vede că-ți place tatuajul ei. În sfârșit îți vorbește: “Ascultă cu atenție și fă cum îți zic, e important pentru supraviețuirea ta”, spune ea pe un ton foarte serios.

“Unde sunt? Ce se întâmplă”. Îți dau lacrimile.

Fetei nu-i pasă. “E important să rămâi calmă. Avem mult de mers, vom avea timp să te lămuresc pe drum”.

“Unde să merg? Vreau acasa!” Începi să plângi.

“Păstrează liniștea, măi [cuvânt batjocoritor pentru Problema socială Y]. O să te împuște!

Stomacul ți se întoarce pe dos. “De ce glumești pe seama Problemei sociale Y? E importantă”.

Fata își schimbă expresia feței și se uită la tine plictisită. Simți o oarecare ostilitate în timp ce-și strânge arma în mână timp de o secundă, se răzgândește și o lasă jos. Pare ușor confuză. “Ai noroc că am ordine”, îți spune pe un ton amenințător. Nu ești sigură dacă ți-ai făcut cea mai bună prietenă sau cel mai mare dușman. Poate amândouă?

*****

După ce te calmează, fata-soldat cotrobăie după niște ghete care aproape că-ți vin și niște haine de armată de pe undeva (“nici nu întreba”, zice ea), îți dă niște apă și te conduce de-a lungul străzii spitalului timp de câteva ore. Observi că nu mergeți pe stradă, ci prin pădure pe marginea ei la vreo cincizeci de metri (“e mai sigur așa”, zice ea). În timpul călătoriei îți spune că ai fost în comă timp de un an. În ultimele patru luni ea a fost protectorul tău sub jurământ, însărcinată să te protejeze și să-ți slujească de către armatele loiale [Trupei kpop X]. Cât timp ai fost în comă a avut loc o revoltă ce a dus la un mare conflict în Coreea, nu războiul dintre Nord și Sud (care a dispărut brusc pe când liderii din Nord și Sud au început să se comporte tot mai asemănător) ci un război pe altă cale – cei care iubeau [Trupa kpop X] și anti-fanii lor, loiali [Trupei kpop Z]. În acest timp fata avea misiunea de a te păzi pe tine și spitalul unde ai fost internată, și ocupându-se nu doar cu protecția ta, dar și cu hrănirea și igiena ta. Îți dă detalii cum ți-a spălat dinții, cum te-a hrănit cu tuburi, cum ți-a schimbat lenjeria când erai în comă – mai multe detalii decât ai vrea să auzi, dar te ține ocupată pe timpul călătoriei. Menționează și faptul că spitalul a fost atacat de câteva ori și este o zonă de conflict între cele două tabere. Totuși, ea tot evită o anumită întrebare:

“Dar de ce aveai grijă de mine? De ce eu?” o întrebi.

“Nu e ceva despre care pot vorbi. Trebuie să vezi”, insistă ea.

La lăsatul serii încă mergi alături de fata-soldat. Te îndreaptă înspre un deal departe de drum.

“Nu mai pot”, te plângi tu, cu picioarele slăbite de panta abruptă.

“Nu e departe, ajungem în câteva minute. Fii tare!”

Cuvintele te motivează să continui. Până la urmă ajungeți la destinație, o peșteră ascunsă între dealuri.

Pășești înăuntru, intrarea duce către o cavernă subterană. Toată peștera a fost scobită și transformată într-o cazarmă cu depozit de arme și rachete, un dormitor cu paturi simple și un spațiu de adunare în mijloc. Sunt câțiva soldați aici, toate fete cam de vârsta ta. Toate se uită la tine cu ochii larg deschiși, uimite de ceea ce văd. Te simți slăbită, te uiți la fiecare dintre ele. Fetele arată trecute prin luptă dar emoționate. O fată puțin mai în vârstă te salută, e îmbrăcată cu o uniformă care o face să pară mai importantă decât celelalte fete. Se închină la picioarele tale cu o ciudată dovadă de umiliță și apoi arată cu degetul către peretele din spatele tău. E o inscripție pe piatră:

Sunt sătulă de urăcioșii ăștia care îmi urăsc trupa preferată, [Trupa kpop X]. Nu ar trebui să-mi bat capul cu trollii, ar trebui să-i ștergem de pe fața pământului! Urăcioșilor, mă scârbiți, trebuie să faceți ceva mai util cu viața voastră. Iubesc [Trupa kpop X] și nu-mi pasă ce spuneți! Vreau numai comentarii pozitive și o lume fără urăcioși! Vă urăsc pe toți urăcioșii! Duceți-vă și muriți! Ăsta e spațiul meu virtual, nu al vostru și [Trupa kpop X] e perfectă! Să ne ridicăm și să-i distrugem pe cei care urăsc [Trupa kpop X] o dată pentru totdeauna!

Te uiți cu stupoare. Astea-s cuvintele tale de pe rețeaua de socializare… deși nu chiar exacte. Sunt o versiune mai extremă.

Fata mai bine îmbrăcată vorbește. “Acestea sunt cuvintele care ne-au inspirat să ne ridicăm la lupta cea dreaptă împotriva urăcioșilor care urmăresc [Trupa kpop Z]. Îți mulțumim sincer că ne-ai oferit aceste cuvinte, că ne-ai arătat adevărata cale a loialității față de [Trupa kpop X], îți suntem recunoscătoare pentru totdeauna. Inspirația ta ne-a permis să distrugem moralul blestemaților de [cuvânt care batjocorăște Problema socială Y]”.

Rămâi contrariată la auzul [cuvântului care batjocorăște Problema socială Y]. E drăguț că fetele astea ți-au urmat cuvintele, dar nu ai vrut să pornești chiar un război, tot ce ai vrut a fost să ai o pagină drăguță! Com pot fetele astea să-ți împărtășească dragostea pentru [Trupa kpop X] până la extreme nebunești dar să neglijeze grija ta pentru [Problema socială Y]? Nu are niciun sens pentru tine! “Dar… eu nu am zis nimănui să ucidă pe nimeni! Astea nu-s cuvintele mele! Adică sunt… dar nu chiar. De asemenea [Problema socială Y] e importantă! Am scris și despre aia. Vă rog nu vă bateți joc!” exclami tu.

Toate care nu se uitau deja la tine se întorc brusc spre tine. Fata îmbrăcată mai bine, care arată importantă, scoate un pistol și-l îndreaptă spre capul tău la câțiva centimetri de fața ta. “CE ai spus? Ești cumva o impostoare care nici n-a scris cuvintele astea și crezi în mizeria ceea de [Problema socială Y]?”, te întreabă ea amenințător.

Nu ai timp să te gândești la un răspuns că o explozie mare în apropiere cutremură pământul și dâre de praf se preling din tavanul peșterii.

“Ați fost urmărite!” strigă fata importantă către cea care te-a adus aici.

“Nu am văzut pe nimeni, ne-am ascuns”, răspunde fata-soldat.

“Trădătoareo!” strigă o altă fată.

O altă explozie bubuie mult mai aproape de data asta. Toată lumea se oprește din flecăreală, apucă o armă și fuge spre ieșire.

“Ieșiți de aici, peștera se va nărui”, strigă fata importantă care tocmai te amenințase și orientează lumea spre ieșire. Prevestirea ei devine imediat adevărată când o a treia explozie desprinde un bolovan din tavan care îi pică exact în cap, transformând-o instant dintr-o soldăteasă îmbrăcată frumos într-o harababură de mâini, picioare și sânge. Auzi împușcături afară la intrarea în peșteră, poate celelalte fete le împușcă pe cele din tabăra inamică, sau invers, sau amândouă, cine știe. Te întrebi care-i sensul vieții până la urmă. Mai multe explozii, prea multe ca să le numeri. Epuizată și prea consumată fizic să mai poți fugi undeva, te ghemuiești și-ți aștepți moartea. Valuri de mizerie și noroi dau peste tine în timp ce-ți pierzi cunoștința.

*****

“TREZEȘTE-TE, CĂȚEA!”

Te trezești, cu dureri mari în zona coastelor. Auzi sunetul unui motor, miroase a benzină și simți vântul în față. Te uiți în jur. Stai întinsă în remorca unu fel de vehicul. Sunt două fete-soldat cu tine, amândouă cam de vârsta ta. Dar nu același fel de soldat ca fetele de dinainte, uniformele lor sunt diferite, armele mai moderne, mai bătătoare la ochi. Îți dai seama că mâinile și picioarele ți-s legate. Una dintre fete își ține bocancul în coasta ta, sursa durerii tale. Se joacă cu telefonul și-și relaxează piciorul comod dar cu intenție fix unde îți e mai incomod ție.

“Deci tu ești fana nebună a [Trupei kpop X] care a pornit tot rahatul ăsta, nu? Ei bine, avem planuri pentru tine”, se răstește una dintre fete. Îți dai seama că astea-s din tabăra cealaltă, fetele cărora le place [Trupa kpop Z] – urăcioasele.

“Norocul tău că e un drum lung – mai ai câteva ore de viață. Bucură-te de ele!” râde cealaltă fată, cu piciorul în coasta ta.

Prima fată își aprinde o țigară și se uită la tine când trage din ea. “Heh, undeva pe-acolo arăți ca una dintre cele afectate de [Problema socială Y]”.

A doua fată își ia piciorul din coasta ta. “Știi, fără glumă acum, n-ar trebui să ne batem joc de [Problema socială Y], e o problemă serioasă în lumea de azi”.

“Prima fată e de acord. Da e adevărat – greșeala mea. Să nu fim ca proastele alea fără rost care iubesc [Trupa kpop X], sunt niște scârbe când vine vorba de [Problema soială Y]. Trebuie să fim mai bune decât ele”.

Încerci să spui ceva dar nu-ți ies cuvintele pe gură. Dintr-o dată îți dai seama că ai un căluș în gură.

“Mmhmm mhmmhmmhm mhmhmmm!!!” zici tu.

Ambele fete râd de tine.”Se pare că idioata asta de fană a [Trupei kpop X] are ceva de spus. Să-i luăm călușul din gură?”

Cealată fată dă din cap afirmativ. “Va fi un drum lung, mi-ar fi utilă o distracție. Hai s-o auzim.”

Fata mai aproape de tine întinde mâna și-ți scoate călușul.

“Am scris și despre [Problema socială Y] – mergeți și verificați”, spui tu cu sufletul la gură.

“O, abia aștept” spune fata care se juca cu telefonul, râzând, și îți caută pagina de pe rețeaua socială.

Îți găsește pagina și zâmbetul îi piere de pe față. Îi arată telefonul și celeilalte fete care citește și devine foarte serioasă. Următoarele zece minute sunt foarte liniștite. În sfârșit una vorbește.

“Ce nașpa că trebuie să te omorâm! Pari foarte deșteaptă, dacă nu ți-ar plăcea [Trupa kpop X]…”, suspină fata.

“Care-i problema, nu poate să-mi placă?” întrebi tu.

“Nu, bineînțeles că nu”, îți spun ambele fete de parcă ești o proastă. “N-ai văzut câte conflicte și ce distrugere au provocat fanii acelui grup?”

Iar liniște. Câteva minute mai târziu un bubuit zgâlțâie vehicului și un jet de noroi saltă în aer. “Ambuscadă!” țipă una dintre fete.

Împușcături rapide apar de pe marginea drumului, în timp ce fetele care erau cu tine plus alte două din cabină ies toate din vehicul și se întind pe jos, întorcând focurile de armă. Tu rămâi legată, în spate în camion, sperând că ești o țintă dificilă, dar oare te ochesc pe tine, nu se luptă doar între ele? Măcar știu că ești în vehicul? Auzi gloanțe lovind prin apropiere. În timp ce haosul cuprinde această zonă, un bărbat intră în remorcă, îți face semn cu mâna la gură să taci, te ridică și fuge cu tine în brațe, probabil în direcția opusă nebuniei care are loc. Ești prea obosită și prea speriată ca să protestezi, iar gloanțele se aud tot mai puțin și mai departe. E ultimul lucru pe care ți-l amintești.

*****

Stai pe scaun într-o sală de sport. Nu ești sigură cum ai ajuns acolo. te uiți în jur. Din fericire, nu sunt soldați aici, iar mâinile și picioarele nu ți-s legate. În fața ta ai o farfurie mare cu mâncare, în mare parte consumată. Nu ți-e nici foame nici sete, și nici nu te simți incomod. Uimitor ce poate face un prânz bun! Un bărbat mai în vârstă apare în fața ta, îmbrăcat cu un costum.

“Îți prezentăm Arta Gândurilor, de Chou Tzuyu”, spune el într-o manieră grandioasă, teatrală, dând din mâini s-o introducă pe Tzuyu. Tzuyu apare cu un zâmbet, ținând în mână un caiet de notițe legat cu inele. Stai pe scaun și asculți în timp ce Tzuyu își face prezentarea. În timp ce Tzuyu vorbește, devii conștientă de un sentiment drăguț și călduț.

Salut, sunt Tzuyu din TWICE! Prezentarea mea de azi este despre gânduri! Acum că ești hrănită și atentă, relaxează-te bucură-te de asta!

Gândurile sunt ca niste virusuri pentru creier. Când împărtășești gânduri cu cineva e ca și cum l-ai infecta și, ca și virusurile, gândurile se pot răspândi și deveni contagioase. Cu internetul, acest efect este mărit iar oamenii schimbă idei mai repede și cu mai multă lume ca oricând.

Un bun exemplu este o glumă care este foarte amuzantă – oamenii nu se pot stăpâni să n-o spună mai departe, așa că gluma ajunge la foarte mulți oameni. Desigur, șansele ca gluma să fie povestită mai departe și să fie mai contagioasă depinde de cât de amuzantă este.  Când oamenii transmit o glumă, ei o fac mai amuzantă sau mai puțin amuzantă în funcție de cât de deștept și de amuzant este povestitorul. O glumă puțin amuzantă are șanse mici să fie retransmisă, așa că se pierde repede, dar una foarte amuzantă se va răspândi tot mai departe, poate chiar pe tot Globul! Din acest motiv internetul are glume mai bune decât părinții tăi un pic ciudați.

Pe de altă parte, ce se întâmplă dacă gândul nu este ceva amuzant, ci un lucru care te înfurie? Gândurile furioase își trag seva din sentimentul de revoltă al oamenilor și se răspândesc dacă îi înfurie pe oameni cât mai mult posibil. Așa cum oamenii amuzanți schimbă glumele să le facă și mai amuzante, tot așa oamenii care răspândesc gândurile furioase uneori schimbă lucrurile ca să le facă și mai enervante, fie intenționat (pentru că au un scop să răspândească ură asupra unui lucru pe care îl urăsc) fie accidental (pentru că nu înțeleg pe deplin problema înainte să retransmită gândul enervant). Lucrul cel mai enervant poate să nu fie adevărat, dar pentru că este mai enervant, va prinde rădăcini mai adânci în sentimentul de revoltă al oamenilor și are o șansă mai mare să se răspândească mai mult și mai eficient decât lucrul adevărat. Mulți oameni nu se pot stăpâni să nu transmită idei care îi enervează foarte mult.

Să luam de exemplu [Problema socială Y].

Le pasă oamenilor de [Problema socială Y]? Unora da, altora nu! Totuși, oamenii cărora le pasă și cei cărora nu le pasă au ceva în comun – nici unii nici alții nu vor să audă de ceilați, ei consideră că ceilalți sunt enervanți. Așa că cineva care consideră [Problema socială Y] importantă, când va auzi o opinie dezaprobatoare din partea cealaltă va face unul din aceste lucruri (sau ambele):

1. Va bloca sau va șterge această opinie, lăsând doar opiniile care aprobă [Problema socială Y] în cercul său, creând un mediu în care toată lumea aprobă [Problema socială Y] și nimeni nu aude o opinie dezaprobatoare de la origine.

2. Va lua opinia dezaprobatoare și o va răspândi cu mențiunea “uite ce enervant e tâmpitul ăsta care râde de [Problema socială Y]!”

Desigur, aceste afirmații pline de ură la adresa [Problemei sociale Y] se vor răspândi mai repede dacă lucrurile sunt distorsionate (intenționat sau accidental) astfel încât lucrurile prezentate să fie și mai enervante, mai stupide și mai ilogice decât sunt în realitate. La fel cum gluma cea mai amuzantă se răspândește cel mai mult, versiunea cea mai ridicolă care enervează cel mai mult lumea se răspândește cel mai mult, ceea ce înseamnă că versiunea reală, nuanțată, este lăsată la o parte în favoarea versiunii care irită lumea cel mai mult. Am folosit exemplul fanilor care răspândesc versiuni extreme ale anti-fanilor, dar fenomenul funcționează exact la fel și invers, anti-fanii folosesc versiuni extreme ale simpatizanților în același mod pentru a ridiculiza fanii. Din acest motiv aproape orice chestie virală care se răspândește pe rețelele de socializare cu privire la orice dezbatere politică sau socială e plină de rahat – este un conținut cu un mare nivel de exagerare care să ridiculizeze cealaltă tabără și are șanse mult mai mari să se răspândească în fiecare comunitate închisă decât dacă ar fi prezentate lucruri pe care cealaltă tabără le susține într-adevăr. Același internet care face glumele să fie mai amuzante face ca lucrurile enervante să fie și mai enervante până la un nivel extrem. Acest lucru este benefic dacă spui glume, dar este rău dacă încerci să transmiți un lucru real pentru că acest proces care-l face să se răspândească mai repede distorsionează adevărul.

 

Cum funcționează acest lucru cu grupurile kpop? Să spunem că un grup kpop are un scandal, așa cum am avut eu recent cu stegulețul Taiwanului. Versiunile care se vor răspândi cel mai eficient sunt “Tzuyu este o cățea care urăște China” și “Tzuyu este un îngeraș care își susține patria, cum îndrăznesc oamenii să o atace?” pentru că acestea sunt opiniile extreme. Adevărul mai nuanțat cum că “mă doare-n fund de Taiwan sau China, eu am ținut stegulețul pentru că managerul credea că e un obiect drăguț și am făcut ce mi-a zis omul ăla pentru că-s o minoră fără control asupra vieții mele” s-ar putea să fie corect, dar nu se va răspândi prea departe – nu are caracteristicile virale necesare pentru a se răspândi la fel ca extremele, așa că vocea rațiunii va fi eclipsată.

Tu poți ajuta ca internetul să nu devină prost. În primul rând, blochează-i pe cei care te hărțuiesc, dar nu-i bloca pe cei care nu-s de acord cu părerile tale și nu da năvală pe ei cu prietenii tăi astfel încât să-i reduci la tăcere doar pentru că nu-ți plac părerile lor. Chiar dacă-s proști bâtă e bine să auzi și părerea contrarie, și fii conștientă că probabil versiunea pe care o au ei despre partea ta este părtinitoare și distorsionată după cum am explicat mai înainte. Poți învăța multe văzând cum reacționează oamenii la informații părtinitoare.

Amintește-ți că și versiunea ta este părtinitoare de asemenea, lucruri care se răspândesc rapid pentru că-ți plac ție se răspândesc tocmai pentru că tu și amicii tăi aveți o afinitate pentru ele, și orice “fapt” s-a răspândit prin multe creiere înainte să ajungă la tine, iar în aceste creiere e posibil ca adevărul să fi fost “ajustat” putin (intenționat sau accidental), deci fii atentă. De exemplu, știm că T-ara nu erau bătăușe, dar știm și că sunt niște oameni, nu îngerași perfecți – dar pentru un fan T-ara “ele sunt niște îngerași perfecți” este o versiune mai bună de răspândit decât “T-ara au dat-o în bară pe rețelele de socializare și erau niște mici scorpii, dar ce grup de fete nu face același lucru, și totuși hai să nu le ardem pe rug pentru un lucru pe care toată lumea îl face doar pentru că ne oglindim noi în ele și nu putem suporta asta”. Această versiune nu este la fel de virală pentru un fan pentru că e mai nuanțată – “T-ara sunt niște îngerași” pare o versiune mai puternică, mai extremă care poate lupta mai bine contra părerii enervante și la fel de eronate că “T-ara sunt niște bătăușe” în care se scaldă indivizii luați de luați de valul furiei împotriva T-ara.

Neadevăruri extreme simpliste ale unui spectru de opinii pot părea opuse dar în realitate ele au o relație simbiotică, ele se întăresc unele pe altele tocmai pentru că sunt atât de enervante pentru cealaltă tabără, astfel încât cealaltă parte vrea să riposteze cu o și mai extremă versiune. În acest fel oamenii dezbat continuu într-un cerc vicios, distorsionând faptele să pară și mai extreme, și nimeni nu ajunge la adevărul real al unei situații. Adoptând o atitudine extremă nu lupți contra minciunilor – le ajuți să crească și să se răspândească, enervând mai multă lume care să arunce cu și mai multe minciuni. Adevărul e de regulă pe undeva, dar trebuie să-l cauți un pic – ceva care-ți pică în brațe (sau în laptop) cu “excesiv de rău” sau “minunat și perfect” este foarte probabil greșit, sau îi lipsește niște detalii. Îndoiește-te mereu de informațiile pe care le primești – mai ales dacă îți par ție adevărate și te emoționează, pentru că minciunile virale sunt meșterite să facă exact acest lucru.

În fine, uite așa ți-ai ruinat viața și pe cea a celor din jur. Crezi în reîncarnare?

***************************************************************************************

Pentru opinii, puteți comenta aici (în românește) sau pe blogul lui Kpopalypse (în engleză). Vă mulțumesc!

– 0vershade.

.